Analiza unei victorii

   Analizand cu mare atentie victoria “strazii” din februarie 2017 (abrogarea O.U.G. 13/2017), Fabrica de experiente face urmatoarele observatii:
-          - Stabilind acel termen de 10 zile pentru intrarea in vigoare a articolului I, Guvernul a incercat un experiment: daca tensiunea este suportabila si ordonanta nu este contestata la Curtea Constitutionala, trece termenul si  O.U.G. intra pe deplin in vigoare; daca e vreo problema, are timp s-o abroge.
-          - “Problema” cu "strada" (care, de altfel, s-a prefigurat imediat dupa ce Presedintele a vorbit de elefantii” din Guvern) a inceput sa lucreze, erodand inclusiv suportul interior al PSD (cateva demisii din partid si alte semnale ca nu e in regula ce se intampla).
-            - Revendicarea manifestantilor fost sustinuta si de mass-media (cu exceptia celor doua televiziuni detinute de condamnati/urmariti penal), de specialisti in drept si, foarte important, de o declaratie comuna a 6 ambasade, la care s-au adaugat voci europene si cea a Departamentului de Stat al S.U.A.
-          - O alta problema (cel putin la fel de importanta) a fost aceea a “defectarii” institutiei Avocatului Poporului, singura care putea sa conteste, propriu-zis, ordonanta si care, in viziunea PSD, nu trebuia s-o faca.  Dl. Ciorbea (de principiu obedient PSD) s-a convins ca este mai bine pentru dumnealui sa conteste ordonanta – la solicitarea expresa, institutionala, a Presedintelui si a Parchetului General.  Iar acest lucru s-a intamplat deoarece:
-          - D.N.A. a inceput o ancheta penala cu privire la emiterea ordonantei si este evident ca, in mod normal, aceasta cercetare ar trebui sa se lase cu niste condamnari dat fiind ca:
-             -  Instrumentul legislativ numit ordonanata de urgenta poate fi folosit de Guvern numai in situatii de …urgenta. Faptul ca, peste nici 24 de ore, Parlamentul urma sa fie din nou in sesiune inseamna ca nu era vorba de nicio urgenta iar O.U.G. este data abuziv. Se adauga si alte argumente de aceeasi natura (ca nu exista o urgenta) rezultand din analiza deciziilor C.C.R. cu care, pasamite, trebuia pusa in concordanta legea penala. Un alt argument, vizibil si de pe Marte, este chiar acordarea termenului de 10 zile pentru intrarea in vigoare a articolului I: din moment ce art. I intra in vigoare abia peste 10 zile, care era urgenta ca Guvernul sa emita ordonanta in loc sa lase Parlamentul sa legifereze ?      Asadar, raportandu-ne la precedentele liniute, este evident ca decidentii trebuie trasi la raspundere penala iar dl. Ciorbea ar fi riscat acelasi lucru daca nu contesta ordonanta.
-        - Ideea, vehiculata de liderii PSD, ca membri si simpatizanti PSD ar fi gata sa iasa la contramanifestatii si ca Guvernul renunta la ordonanta pentru ca romanii sa nu ajunga sa se incaiere intre ei este, desigur, o gogorita. In primul rand, este de observat ca se pot stabili locuri de adunare si trasee separate, iar la cat de pasnici au fost manifestantii pana acum, nu cred ca ar fi cazul sa avem in vedere posibilitatea unui razboi civil (sintagma folosita de un alt imbecil al politicii autohtone, dl. Tariceanu – presedinte al Senatului, al doilea om in stat). Adevarul este ca PSD s-ar fi facut de ras daca ar fi organizat cu surle si trambite o contramanifestatie: in 3 zile, petitia de sustinere a Guvernului abia daca a strans 45.000 de sustinatori, din care, cel mai probabil ar fi fost dispusi sa iasa in strada maximum cateva mii (fata de cei 100.000 de oameni care se adunau in Piata Victoriei in fiecare seara). Contramanifestatiile “spontane” din fata Palatului Cotroceni, care au strans in jur de 1000-2000 de oameni, demonstreaza pe deplin penibilul afirmatiilor echipei Dragnea & Tariceanu.
-                  In concluzie, fara sa estimam ponderea argumentelor in creierul lui Dragnea, putem afirma ca pasul inapoi facut de PSD s-a datorat:
o   iminentei declarari ca neconstitutionala a O.U.G. 13/2017 si inrautatirii astfel a imaginii PSD dar si a situatiei juridice (penale) a autorilor,
o   manifestatiilor de strada tot mai ample si care pot escalada ori, in cel mai bun caz pentru PSD, se pot mentine la amploarea din aceste zile,
o   semnalelor externe si interne primite, care conduc la izolarea Guvernului. 

   Fata de toate acestea, Fabrica de experiente recomanda cu caldura ca Palatul Victoria sa fie decorat cu capetele principalilor autori ai ordonantei, pentru ca pe viitor oricine ar mai ajunge la guvernare sa ia aminte si sa nu mai faca astfel de prostii. Iata o sugestie:


    Cum ? Ce spuneti ? Autorii ordonantei nu au fost omorati in chinuri ? Sunt inca in viata ? Si sunt inca la guvernare ? Dupa ce si-au batut joc in asa hal de statul de drept si de un popor intreg ?!!...  Serios ?  In fine, abtinandu-se sa faca orice fel de judecati, Fabrica de experiente precizeaza doar, diplomatic, ca nu recomanda ca poporul sa faca, pe seama sa, asemenea experiente.

Experienta de a fi terorist





Dornica sa fie in pas cu ultimele fite din lume, Fabrica, asa darapanata cum o stiti, a incercat sa reproduca in laborator feelingul de terorist. Iata ce a iesit:


Descrierea experimentului:

Se ia un nimeni oarecare, cu perspective zero, prezent si trecut pe minus (eventual cu cativa ani de "facultate") si cu un vag filon paranoic (evreii, conspiratia masonica mondiala sau vecinii sunt de vina pentru tot raul de pe lume). Se spala bine-bine pe creier (detergentul nu conteaza, important e sa se intample intr-o tabara cu barbosi), spunandu-i-se ca este ales pentru o cauza nobila (evident, orice cauza i se va parea nobila din moment ce el nu are niciuna), ca de exemplu: sa instaureze dictatura barbosilor, sa elibereze teritorii pe care se cearta mai multa lume, sa nu-si ia medicatia la timp s.a.m.d.
Dupa spalare se parfumeaza cu naftalina si este trimis in lume, sa-si gaseasca rostul. Aici, realizarea personala poate sa difere in functie de talent si pregatire. Desigur, daca nu reusesti sa te avanti cu avionul in vreo cladire, daca nu te duce mintea macar sa ascunzi explozibil in tocul pantofului la imbarcare, nu-ti ramane decat sa te folosesti de AK-ul de la antrenamente. Da, este o varianta banala, ca sa nu spunem jalnica, dar este singura care ti-a ramas.*  Important este sa nu tragi chiar la intamplare, ca sa dai un sens actiunii tale. De exemplu, tragi in oamenii imbracati in rosu, in cei care au chelie, in cei care se scobesc in nas ori in cei care deseneaza. Preferabil e sa prinzi cat mai multi de acelasi fel, pana te prinde si pe tine in vizor lunetistul. Si gata.
Totusi, inainte sa se lase cortina, intrezaresti o realitate alternativa: un job, o familie, rasul copilului tau, concediul din vara, manifestatia de solidaritate de pe strazi... Un sentiment naspa se insinueaza: "Terrorism sucks!"
Fabrica de Experiente conchide ca aceasta nu este o experienta recomandabila. Ganditi-va, mai degraba, la horror-ul clasic. Luati o drujba si mergeti la casa dvs. de vacanta din padure. Sau puteti fi fetita care iese din put si din televizor in "The Ring". Astea da roluri!


* mai jos de atat nu poate fi decat sa devii politician in Romania, sa bagi mana pana la cot in banul public si sa astepti sa te prinda DNA. Dar vorbim deja de un terorism de mahala, de lunga durata, plicticos, care nu are nimic eroic - nici macar nu esti pasibil de pedeapsa capitala!
   

Fabrica noua, facem angajari...

     Cautam persoane interesate de oferirea unor experiente diverse. Poti sa faci "bau" la coltul strazii, poti sa oferi o floare unei doamne, poti sa strigi "La multi ani!" la o petrecere? Perfect, esti angajat(a)! Poti sa faci multe alte lucruri?  Ne bucuram nespus si asteptam sa ni te alaturi - deocamdata doar cu un click la rubrica "Lucratori" (detaliile vor veni pe e-mail). Fie ca vrei sa faci voluntariat, fie ca vrei sa castigi ocazional bani cu o astfel de activitate, aici este locul tau. Colegii te vor primi cu caldura, iti vor da salopeta si te vor indruma catre masina de facut experiente. Nu crezi ca exista o astfel de masina? Inscrie-te si mai vedem! 

     Vrei sa fii doar un beneficiar al unor astfel de servicii (gratuite sau nu)? Este bine si asa. Fabrica are nevoie de clienti! Te asteptam cu drag la rubrica "Beneficiari". Cateva produse preconizate gasesti, evident, la rubrica "Produse". Cand vom incepe productia, in casuta "Comenzi" va aparea si modalitatea de contact.

Povestea

     A fost odata... asa ar trebui sa inceapa orice poveste, nu-i asa?  Si totusi, in acest caz este greu de spus cine si cand a venit prima oara cu ideea. In copilarie am vazut o piesa de teatru care vorbea despre o astfel de intreprindere, dar bruma de cultura din dotare nu ma ajuta sa-mi amintesc titlul ori dramaturgul. Alvin Toffler previziona in "Socul viitorului" ca afacerile viitorului s-ar invarti in jurul experientelor simulate. "Man on the Moon" ne dezvaluie un comic original care duce rolul dincolo de scena. In "The Truman Show", intreaga viata a unui individ este o imensa farsa, implicand sute de actori. "The Village" ne arata o intreaga comunitate care traieste, in mod deliberat, in epoca preindustriala. "The Game" se apropie cel mai mult de ceea ce si-ar putea dori cineva care ar face un asemenea business, caci Nicholas Van Orton, milionarul interpretat de Michael Douglas, caruia i se fac farse peste farse, plateste in final, alaturi de fratele sau, factura consistenta a distractiei... Nu cunosc in ce masura exista in lume afaceri de nisa de acest fel. La noi, intr-o tara subdezvoltata din multe puncte de vedere, in care oamenii asuda pentru traiul de zi cu zi, a fost pana de curand o agentie care oferea surprize la pachet (http://www.wall-street.ro/articol/Start-Up/89865/De-la-100-lei-la-2-500-euro-Citeste-povestea-unui-business-care-poate-organiza-o-surpriza-in-acest-buget.html). Din pacate, probabil din motive de rentabilitate, au inchis portile. Pareau a fi profesionisti in publicitate si PR, inovativi, seriosi, dedicati. Dar s-au oprit.
     Si atunci, ce sanse ar avea o noua incercare, de aceasta data fara relatiile predecesorilor si know-how-ul lor in materie de publicitate, si, de asemenea, fara putinul capital investit in tentativa precedenta? Ca afacere: aproape zero, in acest moment. Nu poti trai din asa ceva - dupa cum s-au convins si cei de la "Fii magician". Dar nici Facebook, nici Couchsurfing nu au inceput ca intreprinderi care sa aduca profit imediat. Dimpotriva. Dupa cum se stie, in mediul virtual, site-ul trebuie sa fie la inceput gratuit, pana atinge nivelul de la care sa atraga bani. OK, dar noi vrem sa facem farse reale, nu in mediul virtual. Pai este cam acelasi lucru. Cata vreme este vorba de un lucru gratis, ai toate sansele sa atragi atentia si sa ai clienti. OK, dar de ce sa faca cineva ceva gratis? Aici nu am decat un singur raspuns: din placerea de a contribui la surprizele altora, asa cum si altii vor contribui la crearea experientelor tale atunci cand vei dori. Experienta Couchsurfing este graitoare in acest sens. Am cazat gratuit, de-a lungul anilor, oameni necunoscuti si toate, fara exceptie, au fost experiente placute si interesante: de la tinerii casatoriti coreeni care faceau inconjurul Europei intr-o masina de epoca la cuplul de batranei bulgari care se duceau la concertul Tinei Turner, de la taiwaneza care prefera sa stea, traditional, pe covor, la olandezele care-i aratau unui cumparator cum se utilizeaza etnobotanicele, de la tunisiencele relativ pudice la nudistul ai carui parinti fugisera din Vietnam pe vremea razboiului. Am fost tratat, la randul meu, cu maxima ospitalitate la croatii care stateau la tara, intr-un satuc pe care altfel nu l-as fi remarcat pe harta, am primit cheile casei de la vieneza care trebuia sa plece la munca si am mancat la restaurant pe banii altor austrieci care faceau glume ca prin zona au disparut ceva biciclete cand au mai trecut pe acolo romani. Viata mea n-ar fi fost la fel de bogata fara aceste experiente. Da, este vorba de bogatie. Iar aceasta intreprindere se adreseaza celor care inteleg ca bogatia spirituala este mai importanta decat cea materiala. Si de ce nu am extinde voluntariatul din Couchsurfing ori Hospitality Club si la alte lucruri decat cazarea?
     Asadar, propun sa populam "fabrica de experiente" cu oameni altruisti, entuziasti, care isi vor sacrifica putin timp pentru a face o surpriza altor oameni care apreciaza experientele mai mult decat posesia unui bun. 99% placere si 1% speranta ca, la un moment dat, intr-un viitor mai indepartat, aceasta activitate va deveni o afacere profitabila. Ceea ce doresc este sa creez o platforma de intermediere pentru cei interesati de oferirea si primirea unor servicii care cu greu pot fi clasificate si care de obicei nu sunt cuprinse in obiectul de activitate al vreunei firme.